TERRA MIA
Stasira penzu a la terra mia,
lu sangu mi scurri ‘nte vini,
‘na vuci chi si ‘ssumigghia,
a li tanti di cuscinziusi,
genti, brama.
Sugnu ‘na figghia di ‘sta terra
biniditta,lu me cori vidi
quantu è afflitta.
E’ terra di dulura e tristizza,
marturiata e arruvintata.
E’ terra ‘rrumiscata chi tanti
mani cercunu d’arraffari
e ruvinari.
Oh amara sorti!
Spiranza pi tia cercu povira
terra mia, matri di me matri!
Rita Vieni
LA MIA TERRA
Questa sera sei nei miei pensieri,
il sangue scorre velocemente,
la voce accomunata alle tante
che si alzano indignate.
Sono figlia di questa terra
benedetta, che è afflitta.
E’ terra di dolore e tristezza,
martoriata e infuocata.
E’ terra dove i tanti cercano
di arraffare e rovinare.
Oh che amaro destino!
Ricerco la speranza terra mia
Tu Madre che generi.
Rita Vieni

Stasira penzu a la terra mia,
lu sangu mi scurri ‘nte vini,
‘na vuci chi si ‘ssumigghia,
a li tanti di cuscinziusi,
genti, brama.
Sugnu ‘na figghia di ‘sta terra
biniditta,lu me cori vidi
quantu è afflitta.
E’ terra di dulura e tristizza,
marturiata e arruvintata.
E’ terra ‘rrumiscata chi tanti
mani cercunu d’arraffari
e ruvinari.
Oh amara sorti!
Spiranza pi tia cercu povira
terra mia, matri di me matri!
Rita Vieni
LA MIA TERRA
Questa sera sei nei miei pensieri,
il sangue scorre velocemente,
la voce accomunata alle tante
che si alzano indignate.
Sono figlia di questa terra
benedetta, che è afflitta.
E’ terra di dolore e tristezza,
martoriata e infuocata.
E’ terra dove i tanti cercano
di arraffare e rovinare.
Oh che amaro destino!
Ricerco la speranza terra mia
Tu Madre che generi.
Rita Vieni

Commenti