Pare luntana ma te sta' appustiata 'int'ê penziere.
Quanno te parla sape essere leale e ssincera.
Te mette mbocca parole ca valene e ccontene,
te da cunsiglie ca fra lloro spisso se scontrene.
Te libera d' 'a foglia secca ca cade d' 'o ramo.
È 'o ricciulillo picciuso ca te truove 'int'ê mmane.
È 'a vocia ca sì nun ll'appriezze te pare stunata,
è 'o chianto ca se 'mprutusea mmiezo 'e rresate.
È 'o juorno ca nasce ogni matina cu nu vagito,
È 'a macchia nera ca nun scancielle cu 'a matita.
È 'a ragione ca nun ave tuorto e si n'haje bisogno,
te s'accosta, te cazzea, te mozzeca e te pogne.
Ncopp'ê fferite frive e vvolle comme acqua santa:
si 'a pierde sì ffuttuto...nun ce ne stanne tante!
Si pe quacche mutivo ce vuò scennere a ppatto,
è ttutto tiempo perzo: nun lle piacene 'e ricatte.
Nun lle mporta sì ncapa tiene curone 'e alloro,
o si faje 'o saputiello e spute 'int'ô vacillo d'oro.
Se nfizza ncuorpo, te trase nfino a ddinto a ll'osse,
nun se mpressiona si parle cu 'e pparole grosse.
Si po' te siente 'mpena e nun truove arricietto,
è nu bbarzamo si cu na mana t' 'a passe mpietto.
Nun se venne, nun s'attacca, però te da' udienza
e si lle cirche cunziglio t'accoglie cu ppacienza.
Tu oppure n'ato p'essa nun fa' nisciuna differenza:
nun sbaglia maje...è ssempe chiena 'e cumpetenza.
T'illumina e abbaglia, ma si 'a guarde nun te stanca.
Nun tene macchie: è bella, luminosa e ttutta janca.
Chi 'a chiamma anema, chi fede, chi cunoscenza.
Ma essa tene sulo nu nomme: se chiamma cuscienza.
Quanno te parla sape essere leale e ssincera.
Te mette mbocca parole ca valene e ccontene,
te da cunsiglie ca fra lloro spisso se scontrene.
Te libera d' 'a foglia secca ca cade d' 'o ramo.
È 'o ricciulillo picciuso ca te truove 'int'ê mmane.
È 'a vocia ca sì nun ll'appriezze te pare stunata,
è 'o chianto ca se 'mprutusea mmiezo 'e rresate.
È 'o juorno ca nasce ogni matina cu nu vagito,
È 'a macchia nera ca nun scancielle cu 'a matita.
È 'a ragione ca nun ave tuorto e si n'haje bisogno,
te s'accosta, te cazzea, te mozzeca e te pogne.
Ncopp'ê fferite frive e vvolle comme acqua santa:
si 'a pierde sì ffuttuto...nun ce ne stanne tante!
Si pe quacche mutivo ce vuò scennere a ppatto,
è ttutto tiempo perzo: nun lle piacene 'e ricatte.
Nun lle mporta sì ncapa tiene curone 'e alloro,
o si faje 'o saputiello e spute 'int'ô vacillo d'oro.
Se nfizza ncuorpo, te trase nfino a ddinto a ll'osse,
nun se mpressiona si parle cu 'e pparole grosse.
Si po' te siente 'mpena e nun truove arricietto,
è nu bbarzamo si cu na mana t' 'a passe mpietto.
Nun se venne, nun s'attacca, però te da' udienza
e si lle cirche cunziglio t'accoglie cu ppacienza.
Tu oppure n'ato p'essa nun fa' nisciuna differenza:
nun sbaglia maje...è ssempe chiena 'e cumpetenza.
T'illumina e abbaglia, ma si 'a guarde nun te stanca.
Nun tene macchie: è bella, luminosa e ttutta janca.
Chi 'a chiamma anema, chi fede, chi cunoscenza.
Ma essa tene sulo nu nomme: se chiamma cuscienza.